Copilul perfect al vieții (◔◡◔)

Iată-ne drumurile noastre intersectate pentru o scurtă vreme sau pentru o călătorie mai îndelungată împreună… cine știe.

Fie ca aceste momente prețioase și deloc întâmplătoare să ne facă pe fiecare mai puternice, mai îmbogățite… mai pline de viață.

Șed acum în fața monitorului, cu degetele pe tastatură, gata să purced într-o mare și îndrăzneață AVENTURĂ.

E un tărâm misterios… cu zâne bune și balauri cu multe capete. Și totul se întâmplă în fracțiuni de secundă.

Ești aici – tu cu tine – iar acest tărâm misterios nu e pe meleaguri îndepărtate, și nici din basme desprins.

E plămădeala ce dospește în taină pentru a da naștere aluatului din care ești făcută. Mereu la fel și mereu alta…

Uneori pufoasă, alteori necoaptă, uneori prea rumenită, alteori deloc crescută.

Iar de vrei să știi ceva despre tine, atunci află că mereu începi, fermentezi, dospești, te coci și o iei din nou de la început.

E un proces dinamic, fluid, misterios.

Și din acest proces eu te invit să extragi BUCURIA DE A FI TU care să-ți potolească foamea și să-ți ospăteze tovarășii de călătorie.

Știu… pe alocuri are noimă… pe alocuri își pierde sensul… dar oare nu așa este și povestea ta? O împletire a înțelesului și neînțelesului. O cunună ce are prinsă în ea frumosul și grotescul.

Înainte de a purcede mai departe cu firul poveștii ce s-a țesut până acum în mare taină, ai de făcut o treabă esențială.

Respiră adânc. Simte gingașa protecție. Te relaxezi și îți permiți să fii în siguranță. Te ierți și îți privești cu ochii minții adâncul sufletului. Te dezgolești de vină, remușcări, inhibiții și te lași să fii copilul perfect al vieții..

Respiră și mai profund și simte cum râul vieții curge liber și mai puternic prin tine. E aici să spele, să clarifice, să reflecte ceea ce se oglindește în el, să-ți vorbească despre tine, despre povestea vieții tale și să curgă mai apoi în voie în continuare.

Simte cum în jocul apei se prind acele TREBUIE, IMAGINI, AȘTEPTĂRI și se scurg la vale, mai agale mai cu învolburare. Le vezi tot mai în depărtare.

În sfârșit liberă, descătușată. Uau ce minunăție. Simte cum se trezește la viață copilul sălbatic din tine, copilul naturii, copilul libertății, expresia adevăratei tale naturi, cel înainte de a-și pierde identitatea, naturalețea, vigoarea, pentru a se conforma, integra și reuși în lumea aceasta.

Nu, nu ai de ce te teme. Chiar de nu e civilizat, educat… știe foarte bine ce e bine. Are ghidarea directă a Îngerului Păzitor ce știe ce e adevărat Aici și Acum pentru tine.

S-ar putea să își pară o nebunie, o fantezie… dar ai încredere. Dragostea nu minte niciodată. Îi simți prezența în fiecare celulă, te unge ca o alifie, te cuprinde ca un vârtej și te înalță în siguranță. Aceasta e ceea ce simți activat în tine în momentul în care curgerea apei lasă în urma ei acea parte minunată din tine, inocentă și strălucitoare ce a stat pitită… de rușine, de modestie sau ignoranță. Cum ar fi să-ți trăiești viața din această stare de vigoare, potrivire și bine?

Cum ar fi dacă ai fi precum o cascadă ce renunță la siguranță și se lasă în cădere liberă? Ar fi minunat, terifiant? Dar dacă ai ști că așa e singurul mod de a curge când nu mai știi pe ce să te sprijini… că doar așa poți experimenta și mai departe libertatea ta?

 

Facebook Comments