*

De-a dura pe calea autodistrugerii (sau puterea regăsirii de sine)

Taman am terminat de vizionat filmul To the Bone.

Există câteodată în viața, câte ceva ce, nu știu cum și de ce, te răpește pe tine de la tine însăți. Da, asta e senzația, te jefuiește de ce e mai bun și prețios în ființa ta și te întoarce față-n-față cu micimea, neputința, cu o durere atât de sfâșietoare ce pe alocuri transcende limitele suportabilului.

Nici nu trăiești. Nici nu vrei să mori. Când ești cu aripile atât de frânte mai e posibil vreodată să zbori? Prăbușirea e aproape garantată. Dar de nu ai la ce spera, cum mai trăiești viața ta?

Mulți au experimentat abisul, alții l-au studiat, unii i-au criticat și judecat pe cei rătăciți în el. Cert e că face în continuare parte din condiția umană în forme atât de variate.

De aceea uneori, sau pentru unii din noi, a te reda pe tine ție însăți este un proces dureros, anevoios, ce-ți poate cere toată puterea omenească și supraomenească pentru a-l parcurge.

Poate e ceva ce ai trăit sau trăiești, poate cineva drag ție trece prin așa ceva. E nevoie de o scaldă bună în compasiune pentru a putea gestiona așa ceva.

Facebook Comments