tu privindu-te pe tine

Iată-ne la o nouă întâlnire. Azi subiectul este palpitant. E vorba despre tine. Da, azi tu ești vedeta.

Și-am să încep prin a-ți spune mulțumesc. Pentru ce? Pentru că ești aici? Pentru că exiști? Pentru că ești tu? Nu știu exact să îți spun.

Știu cu certitudine că și tu, la fel ca mine, ești aici cu toate cele bune și rele laolaltă. Cu bucurii și tristeți. Cu reușite și eșecuri. Și faci de fiecare dată tot ce poți în situațiile și conjuncturile prin care a ta viață te poartă.

Am să-ți adresez o altă întrebare pentru conștientizare. Azi, ieri, cu o zi, o săptămână, o lună, un an… înainte tu cum te-ai înțeles cu tine?

  • Ți-ai mulțumit pentru că ești?
  • Te-ai acceptat în toată splendoarea ta?
  • Dar în toată neputința și stângăciile tale?
  • Te apreciezi pentru că ești perfect imperfectă?

Acum, dacă ai respira cu toată ființa ta și ai închide ochii, peste ce ai da în lăcașul din inima ta: liniște, căldură, culoare, strângere, înțepături, tulburare, apăsare, uscăciune?

╍●‿●╍ De explorat…

Cum ar fi dacă cu ochii minții ai îmbrățișa acea parte delicată din ființa ta, în timp ce simți cum o briză caldă și o rază de lumină cu drag te-ar saluta?

 Apropo, de la George Balanchine citire: “Oglinda nu ești tu. Ești tu privindu-te pe tine.”


Facebook Comments

Lasă un comentariu